ale cui vise le visam?

Înmatriculare mașină adusă din Germania

Pași preliminari:

- Te înțelegi cu vânzătorul privat / dealer-ul (germ. Händler). Mașina trebuie să aibă musai TÜV valabil (echivalentul ITP) dacă vrei să o aduci pe roți.
- Faci o asigurare în vederea înmatriculării (cost pe o lună cca 60 euro).
- NEAPĂRAT: Închei un contract cu vânzătorul. Poți descărca un model de pe net, căutând "kfz kaufvertrag". Atenție căci legea germană îți permite să cumperi o mașină și fără contract, dar ție îți va trebui cu siguranță în țară (contractul e considerat la noi actul de proprietate). În al doilea rând, vânzătorul e obligat să scrie în contract eventualele daune ale mașinii, și le va scrie căci altminteri e caz penal.
- Plătești și primești actele mașinii (Brief mare, Brief mic, TÜV - de regulă două hârtii, chei etc.).
- Mergi la Zulassungsstelle și o înmatriculezi cu număr temporar (Ausfuhrkennzeichen), pe 15 zile, 30 sau mai mult (numere roșii). În niciun caz nu iei numere galbene valabile 5 zile, căci polițiștii unguri nu le recunosc și îți confiscă mașina.
- De regulă durează jumătate de oră - o oră. În acest timp vei plăti câteva taxe (cca 100 euro) și va trebui să furnizezi într-un document IBAN-ul contului și codul SWIFT al băncii tale, de unde să-și tragă impozitul pe o lună (vreo 8 euro).
- La sfârșit vor vrea să vadă mașina. Dacă ea se află în altă parte, ei îți rețin actele și tu conduci până acolo fără ele (primești doar plăcuțele). Se verifică numărul de identificare și îți aplică o bulină pe număr.

Pași în România:

În România, nu poți scoate numere (fie și temporare) decât acolo unde ai adresa din buletin, sau viza de flotant.
Aici sunt detaliile pentru înmatricularea unei mașini în București (în alte județe poate diferi ușor).
a) Îți faci programare la RAR (Registrul Auto Român). Se poate face și online. Te prezinți cu actele mașinii și vei obține: 1. certificat de autenticitate; 2. ITP; 3. cartea de identitate a vehiculului (cost total cca 440 lei; durata 2-3 ore).
b) Mergi la un birou de traduceri și traduci: Brief mare, Brief mic, și Kaufvertrag (contract de vânzare-cumpărare). Cost 25-45 lei/pagină. E util să-ți dea mai multe copii autorizate din fiecare, la același preț. Legalizarea nu e necesară.
c) Mergi la ANAF să-ți calculeze timbrul de mediu. În principiu, îți vor cere copie după Brief mare, Brief mic și traducerile autorizate, cât și alte copii (buletin, cartea mașinii etc.). Durată medie 3 zile lucrătoare. Chiar dacă s-a anulat timbrul de mediu, tot trebuie să-ți dea o foaie care confirmă că nu trebuie să plătești TVA, fiind achiziție intracomunitară.
d) Îți faci o fișă de înmatriculare la un birou de copiere acte (de regulă în preajma direcțiilor de taxe și impozite, sau poliției rutiere; cost între 5 și 20 lei; durata 10 minute). Mergi la Direcția de taxe și impozite a primăriei, unde trebuie să îți recunoască proprietatea, și să te înscrie ca plătitor de impozit. Vei avea nevoie musai de contract (Kaufvertrag) în original și copie, cât și traducere autorizată. Copie după Brief-uri și după traduceri etc. Îți vizează fișa de înmatriculare și o returnează. De asemenea, primești o decizie de impunere, care atestă că plătești impozit (durata 1-2 ore).
e) Îți faci o asigurare RCA în vederea înmatriculării, pe 6 luni (costul depinde de mașină; durata 15 minute).
f) Plătești la poștă/CEC/administrația locală taxele de înmatriculare (60 lei) și de talon/certificat înmatriculare (37 lei; durata 15 minute dacă nu prinzi coadă).
g) Mergi cu toate actele la poliția rutieră (în București cea din Pipera). Faci copii după toate actele importante. Iei și plăcuțele nemțești cu tine. Este posibil să le primești pe cele noi peste câteva zile, deci nu recomand să vii cu mașina. Aici depui actele precizate la avizier și achiți o taxă de 40 lei (numere la rând) sau 85 lei (numere la alegere). Atenție să depui și actul cum că nu ai de plătit impozit (de la ANAF), chiar dacă nu e trecut pe listă. Durata medie 2 zile lucrătoare.

Având în vedere costul drumului România-Germania și înapoi, nu recomand să cumpărați mașină de acolo dacă nu este măcar cu 500 euro mai ieftină decât mașinile similare din țară. Altfel nu face efortul.

Despre toleranță

Este o idee pe care o tot vântură dl. Președinte Iohannis, că trebuie să fim toleranți cu minoritatea homosexuală. A tolera înseamnă, conform DEX 2009: A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta.

În acest sens, îi tolerăm pe homosexuali. Nu mi se pare firesc să nu angajezi pe cineva, sau să îl prejudiciezi în vreun alt fel, pentru că este homosexual.

Dar tot atât de puțin admisibil este să pretinzi că homosexualitatea este o normalitate. Sigur că într-un timp care relativizează totul, poți să propagi cele mai aberante idei. Poate chiar să devină o modă.

Găsesc că propunerea Coaliției pentru Familie (de a trece în Constituție faptul că familia este bazată pe uniunea dintre un bărbat și o femeie) este ceva de bun-simț. Nu trebuie justificări filosofice pentru asta, cum nu trebuie să argumentăm nici că e cerul albastru.

Asta nu înseamnă că persoanele gay nu pot trăi cum vor ele, dar în afara noțiunii de familie, și implicit de adopție a unor copii. (Aici, în general, e o discuție mai amplă: sigur că nu e bine nici ca acești copii să rămână în grija statului. Dar această problemă delicată merită dezbătută mai pe larg.)

Dacă eliminăm această limită a bunului-simț, atunci putem afirma orice: De ce nu ar fi posibilă căsătoria a 3 sau mai multe persoane, dacă se iubesc? Sau a fratelui cu sora, sau chiar cu părinții?

Fapt este că o familie se întemeiază nu numai pe dragoste trupească, ci pe o polaritate care permite apariția vieții: masculin-feminin. Dacă tolerăm cuplurile de homosexuali nu înseamnă că trebuie să le acordăm aceleași drepturi, întrucât ele nu decurg dintr-o realitate a vieții, ci sunt un construct pur abstract al societății noastre.

De ce să vă feriți de Atlassib

Condiții de transport:
- În general, presupunând că șoferul e ok, veți avea de răbdat ceilalți pasageri. E greu să nu dai, într-un autobuz întreg, peste niște golani care-și strigă problemele în tot autobuzul. De exemplu, să ceară șoferului să oprească, pentru că ei mor de sete sau de foame (prea proști ca să se aprovizioneze din timp).
- Din cauză că Atlassib-ul duce și colete, se întâmplă să-i oprească poliția în străinătate și să-i controleze câte o oră-două, dacă toate coletele respectă normele. Timp de întârziere pentru călători.
- De multe ori, pauzele de 15 minute nu îți ajung să mergi la wc, fiindcă opresc în parcări aglomerate, unde e mereu coadă la toaletă. Depinde și cât de înțelegător e șoferul. Am auzit cazuri în care au lăsat pur și simplu oameni în drum, pentru că nu s-au întors la timp.
- Dacă vrei cumva să îți anulezi biletul, chiar și din timp, te penalizează cu 20% (30% din retur, dacă era dus-întors). Alegeți orice altă companie, ca să nu vă faceți nervi. Sunt unele care, pentru 100 euro, să zicem, România-Germania, vă preiau de la adresă și vă duc la adresă.

Poșta Atlassib:
- De regulă, ajung în condiții bune, dar se întâmplă să șutească băieții din magazie câte ceva, ce le pică la mână.
- NU trimiteți sub nicio formă lucruri de valoare! Dacă dispare ceva, veți aștepta luni în șir răspuns la reclamație.
- Avantajul este că pachetele ajung în cca 3 zile, cu costuri minime. Dezavantajul: Este o loterie, dacă ajung întregi sau nu.

Dorin Rus (Galeriile romane - Roșia Montana) - cel mai enervant ghid pe care l-am văzut!

Extrem de neplăcut domnul ghid de la minele antice Alburnus Maior (Roșia Montană). Un tip care crede că le știe pe toate, arogant cu vizitatorii, extrem de neplăcut cu copiii mici, și care repetă într-una refrenul că „nu face nimeni nimic” (evident, frustrat de interesele uriașe și de faptul că nu i se asigură paznic la monumente).


Dacă faci abstracție de caracterul total neprietenos al individului, poți afla multe lucruri interesante:

- Galeriile romane sunt extrem de bine conservate și, fără exagerare, chiar unice în lume.

- Cianurare s-a făcut în România și în perioada comunistă, când se trimitea minereul spre prelucrare la Baia Mare. Evident, prin exploatare „clasică”, nu prin dărâmarea munților și bazine imense de „steril”.

- Zăcămintele din metale rare nu ar fi atât de mari, în opinia dlui Rus, precum se speculează în presa independentă.

- O colecție de fotografie foarte interesantă din prima parte a secolului XX a fost găsită și expusă de dânsul în muzeu.

Dorin Rus a tot comentat că se vine, se face informează lumea și „ne considerăm informați” și apoi se pleacă. Păi ce să facem altceva? Nu suntem factori de decizie, nu ne-am propus să ne mutăm acolo, pur și simplu am venit să vedem vestigiile antice.

Sigur, când a fost de ieșit în stradă, am ieșit.

Dar nu e cazul să-și verse discursul cu „nu se face nimic” pe bieții turiști care au venit tocmai ca să afle în ce constă patrimoniul cultural al locului.

Iulia Pușcașu din Dorohoi se logodește în avion

Iulia Pușcașu a fost cerută în căsătorie la microfonul cursei Blue Air Iași-Köln de către iubitul ei. Cei doi călătoreau spre orașul german Wiesbaden luni, 19 septembrie 2016.

Stewardesa a anunțat: „Domnișoara Iulia Puscasu este rugată să iasă pe culoar.”

Iubitul ei se aude în difuzoarele din avion: „Iulia, vreau să-ți spun că te iubesc și aș vrea să-ți petreci restul vieții alături de mine. Vrei să te căsătorești cu mine?”

După răspunsul tinerei, el îngenunchează în fața ei, îi pune inelul pe deget, cei doi se sărută, se aud aplauzele timide ale celorlalți pasageri și momentul se termină cu felicitările și urările de casă de piatră ale stewardesei.

Despre atentatul de la München

Există o practică în Germania, de a aduce certificate pentru orice. În cazul tânărului criminal de origine iraniană, din München, asta s-a tradus în faptul că, neavând patalama că este islamist, a fost declarat pur și simplu... „depresiv”. Pentru cine nu știe, depresia e motiv pentru orice în Germania, inclusiv, pare-se, să omori oameni la întâmplare.

Holzindustrie Schweighofer


Germania, buricul corupției din Europa


Multe persoane naive trăiesc cu impresia că România e cea mai coruptă țară din Europa, iar țările vestice, precum Germania, sunt mult mai „civilizate”. FALS. Sigur că nemții nu se ocupă de potlogării, precum unii români. Dar la nivel macroeconomic, Germania este o țară MEGA-CORUPTĂ. Adică, fură acolo unde contează.

Nu e nevoie să amintesc de scandalul Volkswagen. Sau de compania Siemens, care a avut procese pentru dare de mită colosală, atât în UE cât și în SUA. Sau de compania de securizare EADS, care ne-a tâlhărit pe noi, și nu numai. De fiecare dată, înalți reprezentanți ai statului german au intervenit pentru aceste companii.

Ce nu se înțelege, în general, este că în Germania, ca și în alte țări „dezvoltate”, corupția este instituționalizată. Până recent, era absolut legal ca mari companii germane să ofere mită pentru contracte publice în alte state, sau pentru preluarea altor companii. Când s-a pus problema scoaterii în afara legii a acestor practici, oficiali germani au obiectat că așa vor pierde competiția cu SUA și China, care permit la rândul lor mita dată de propriile companii.

În fine, nemții au învățat de la americani cum să aspire uriașe sume de bani din toată lumea. Spionajul economic german este în top. Deci lăsați-mă cu ce țară coruptă e România, fiindcă din punct de vedere al sumelor furate la noi, nici nu este termen de comparație. Doar că noi ne furăm între noi, în timp ce nemții, de cele mai multe ori, îi tâlhăresc pe ceilalți.

Forțele de declin în istoria recenta a României

Aceasta este schița unei istorii nu „ca la carte”, ci așa cum am perceput-o eu. Ca o introducere cu privire la perioada comunistă (1945-1989), România trece, după al doilea război mondial, în sfera de influență a Uniunii Sovietice, care își impune aici regimul comunist. În acest proces, sute de mii de intelectuali, foști politicieni, proprietari funciari și industriași, legionari, și nu în ultimul rând oameni ai Bisericii sunt persecutați, închiși, torturați, trimiși la muncă forțată sau omorâți. Locul lor în conducere este luat de oamenii regimului (membri ai partidului unic PMR, ulterior PCR, și ai serviciului de informații sau Securitatea). Mulți dintre cei persecutați au așteptat în zadar, ani de zile, să intervină americanii. În cele din urmă, unii dintre supraviețuitori sunt puși în libertate.

Nicolae Ceaușescu, primul Președinte al României, ajunge la putere în 1965, fiind inițial extrem de popular printre cetățenii de rând, deoarece dă regimului comunist o orientare naționalistă (similară celei din fosta Iugoslavie). El se concentrează pe industrializarea masivă a țării, încercând să devină independent din punct de vedere economic față de Uniunea Sovietică. Refuză totodată intervenția militară din Cehoslovacia, în 1968. Permite, în anii ’70, o anumită relaxare a cenzurii culturale, lucru care i-a folosit poetului Adrian Păunescu spre a înființa și a cutreiera țara cu Cenaclul Flacăra, cel mai frumos focar cultural al acelor vremuri, unde mulți tineri artiști și-au făcut debutul.

Ceaușescu distruge, în schimb, peisajul urban, dărâmând vechi cartiere, inclusiv biserici, și înlocuindu-le cu arhitectură de tip comunist (mii de blocuri din beton, în care se mută atât orășeni, cât și oameni proveniți de la țară). Multe construcții sunt afectate de marele cutremur din 1977, care a determinat noi standarde de construire a blocurilor.

Totodată, Ceaușescu este liderul comunist care a fost cel mai deschis față de Vest, președintele american Nixon vizitând Bucureștiul în 1969, iar Ceaușescu mergând în Marea Britanie, unde este primit inclusiv de Regina Elisabeta a II-a, în 1978. Vizita care l-a marcat însă cel mai mult a fost cea făcută în 1971 în Coreea de Nord, în urma căreia el introduce și în România manifestații masive și cultul personalității, inclusiv al soției sale Elena Ceaușescu, devenită peste noapte mare savant în domeniul chimiei. Nicolae Ceaușescu își face o campanie de imagine în presa străină, militând pentru dezarmarea nucleară și sperând să primească Premiul Nobel pentru Pace.

Susținut de Occident, ia împrumuturi masive pentru lucrări megalomane, precum Casa Poporului din București. Aici și la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră își găsesc sfârșitul mulți muncitori și deținuți politici. În anii ’80, Ceaușescu își propune să restituie sumele integral împrumutate, încurajând masiv exportul și înfometând populația, lucru care avea să-i atragă ura populară și în cele din urmă sfârșitul.

Una dintre cele mai rele realizări ale acestei perioade a fost orientarea învățământului nu numai către o perspectivă comunistă și extrem de naționalistă, cât și către memorarea mecanică a lecțiilor din manuale, lucru care mai are efecte și în ziua de astăzi. În ciuda acestei schilodiri sufletești, cei mai mulți oameni s-au revoltat nu din cauza absenței libertății de gândire, ci din pricina foamei.

Nu plătiți online la TAROM dacă doriți factură !

Factura zborului nu se emite automat, așa cum ar fi normal. TAROM-ul vă pune să mai trimiteți un email, până se milostivește cineva (durează cel puțin o lună) să vă facă o amărâtă de factură.

SENZAȚIONAL! Ai cui strămoși erau dacii? Cercetările au dovedit că din daci se trag nu doar romanii, ci și egiptenii, islandezii și maidanezii!

Un grup de experți internaționali, specialiști în arhivele Vaticanului, a descoperit recent nu doar că dacii erau strămoși ai romanilor (lucru de altfel bine-cunoscut), ci și că ei sunt la originea tuturor culturilor de pe Pământ. Iată dovada!

Se știe că dacii le-au dat romanilor limba latină, dar de fapt, după descifrarea tăblițelor de la Tărtăria, s-a descoperit că ele conțineau unele expresii care apar și în egipteană. Astfel, dacii sunt de fapt adevărații strămoși ai egiptenilor, așa cum reiese din faptul că lupul dacic este aproape identic cu zeul egiptean Anubis.

Singurele diferențe, minore, sunt faptul că Anubis are urechile mai lungi, în timp ce lupul dacic are limba scoasă afară. În rest, toată trăsăturile sunt identice, ca și cum ar fi frați. De altfel, aceeași reprezentare este folosită pentru zeul Duamutef, care se pare că este pur și simplu numele lui Decebal. Iată cum toate se leagă!

Totodată se pare că vestitul tunel pe sub pământ al dacilor, care pleacă din Bucegi, din zona Peșterii Limanu, și ajunge până în Tibet și țara Shambala, mai are o ieșire! Cercetători de prestigiu au stabilit că Peștera de Gheață din Islanda este racordată la tunelul dacilor, ceea ce îi face pe islandezi descendenți direcți ai neamului lui Burebista. (Trebuie să ținem seama că nu toți dacii erau apți să intre în Shambala. Cei care fuseseră aruncați în suliți și nu muriseră încă erau trimiși în zone mai nordice.)

Nu trebuie neglijat nici faptul că, printre conlocuitorii țării noastre, există și câinii maidanezi, cei care au rămas fideli acestui teritoriu și nu l-au părăsit. Asemănarea lor cu lupul dacic este evidentă, iar inteligența lor nativă îi face niște vajnici luptători. Ei au rămas ca să readucă aminte acestui neam de faptele sale de glorie. Unul dintre ei ne-a adresat chiar salutul "Hau!", păstrat din vremea când războinicii daci hăuleau prin pădure.
Un produs Blogger.