În acest sens, îi tolerăm pe homosexuali. Nu mi se pare firesc să nu angajezi pe cineva, sau să îl prejudiciezi în vreun alt fel, pentru că este homosexual.
Dar tot atât de puțin admisibil este să pretinzi că homosexualitatea este o normalitate. Sigur că într-un timp care relativizează totul, poți să propagi cele mai aberante idei. Poate chiar să devină o modă.
Găsesc că propunerea Coaliției pentru Familie (de a trece în Constituție faptul că familia este bazată pe uniunea dintre un bărbat și o femeie) este ceva de bun-simț. Nu trebuie justificări filosofice pentru asta, cum nu trebuie să argumentăm nici că e cerul albastru.Asta nu înseamnă că persoanele gay nu pot trăi cum vor ele, dar în afara noțiunii de familie, și implicit de adopție a unor copii. (Aici, în general, e o discuție mai amplă: sigur că nu e bine nici ca acești copii să rămână în grija statului. Dar această problemă delicată merită dezbătută mai pe larg.)
Dacă eliminăm această limită a bunului-simț, atunci putem afirma orice: De ce nu ar fi posibilă căsătoria a 3 sau mai multe persoane, dacă se iubesc? Sau a fratelui cu sora, sau chiar cu părinții?
Fapt este că o familie se întemeiază nu numai pe dragoste trupească, ci pe o polaritate care permite apariția vieții: masculin-feminin. Dacă tolerăm cuplurile de homosexuali nu înseamnă că trebuie să le acordăm aceleași drepturi, întrucât ele nu decurg dintr-o realitate a vieții, ci sunt un construct pur abstract al societății noastre.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu